Comunicare si redactare

raport comunicare 1
raport comunicare si redactare

Pirateria

Pirateria reprezintă infracţiunea cel mai des folosită din lumea software. Nu este ţară care să nu se confrunte cu această problemă, dar unele chiar duc o luptă intensă pentru a o înlătura, iar rezultatele nu au întarziat să apară.
Într-un studiu dat pubicitatii de Business Software Alliance în anul 2008, s-a putut observă o creştere a pirateriei cu 3 %, aceasta ajungand ajungând la 41% din totalul programelor instalate pe calculatoarele noastre. Studiul a vizat 110 ţări şi a arătat că cea mai mare rată a pirateriei se înregisterază în Europa de Est şi Centrată (67%), la polul opus aflându-se Statele Unite, Japonia, Noua Zeelandă şi Luxemburg (20%). (Liviu Mihai, 14 mai 2009)
În România, procentul era de 66% in 2008, iar în prima jumătate a anului 2009, s-a dat prima sancţiune pe motivul piateriei. Nefericitul a fost un individ care folosea programul de file-sharing DC ++ şi pe al cărui computer au fost găsite 66 Gb de piese muzicale protejate de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Acesta a fost filat de către oficialii Asociaţiei Industriei Muzicale din România. Procesul a durat aproximativ doi ani, iar amenda stabilită a fost de 2 950 de euro. (George Olteanu, 29 iulie 2009)
Acest caz se pare că nu a impresionat prea multe persoane având în vedere numărul mare de utilizatori ai acestui tip de program.
Autorităţile române se mândresc cu statisticile oferite de BSA care dovedesc că rata pirateriei a scăzut cu aproximativ 8% din 2003 până în 2008. Această „performanţa” nu trebuie pusă doar pe seama acţiunilor autorităţilor, ci mai degrabă pe creşterea numărului companiilor care comercializează calculatoare cu software legal preinstalat. (George Olteanu, 29 iulie 2009)
Aşadar, pirateria nu poate fi combatuta doar cu câteva acţiuni, de care, oricum, mulţi nu au auzit. Trebuie dusă o luptă mult mai aprigă prin care să se atragă atenţia „infractorilor” asupra pedepselor pe care le rista şi astfel, rezultatele vor fi mult mai semnificative.

Bibliografie:

Liviu Mihai, 14 mai 2009, Cu cât dai pirateria? Cu 41%!, go4it.ro, http://www.go4it.ro/software/cu-cat-dai-pirateria-cu-41-4365444/

George Olteanu, 29 iulie 2009, User de DC++ filat, judecat şi amendat. Ai putea fi următorul, go4it.ro, http://www.go4it.ro/internet/user-de-dc-filat-judecat-si-amendat-ai-putea-fi-urmatorul-4705405/

Fara internet

Nu mi-aş mai putea închipui viaţa fără internet. Am devenit, oarecum, dependentă. Chiar dacă piratez sau încalc drepturile de autor nu aş concepe în ruptul capului ca cineva să îmi interzică accesul la internet. Şi totuşi acest lucru poate fi posibil!
Într-o seară, din site-n în site am dat peste un articol de pe http://www.go4it.ro .
"Coshocton este un oraş din Ohio care se conectează la Internet printr-o conexiune wireless. Mai bine zis se conecta. Acum nu se mai conectează pentru că MPAA a dispus oprirea conexiunii după ce a detectat descărcarea unui film de pe Internet. Un singur film! MPAA (Motion Picture Association of America) este organizaţia care, chipurile, apăra drepturile producătorilor de film din Statele Unite." (Liviu Mihai, 13 noiembrie 2009)
Mi s-a părut absolut stupid. După cum spune şi Liviu Mihai, este ciudat cum o organizaţie a putut aplica o astfel de măsură şi cum din cauza unei singure persoane este afectată o întreagă comunitate. Este adevărat că descărcarea filmelor este ilegala şi trebuie pedepsită (pentru mine nu se aplică :D), dar trebuia sancţionat doar cel care a săvârşit această faptă nu întreaga comunitate.
Şi se spune că SUA este o ţară democrată şi modernă!


Bibliografie:

Liviu Mihai, 13 noiembrie 2009, Lupta împotriva pirateriei naşte monştri. Iar monştrii nu gândesc, go3it.ro, http://www.go4it.ro/internet/lupta-impotriva-pirateriei-naste-monstri-iar-monstrii-nu-gandesc-5103886/

Sunt o infractoare!

Eram acum câteva luni cu o prietenă la cumpărături, în Carrefour. La un moment dat, trecând pe lângă raftul cu DVD-uri am rămas puţin să ne uităm ce filme sunt p-acolo. Tot cotrobăind printre zecile de DVD-uri, am găsit un film căruia îi văzusem trailer-ul şi îmi stârnise, oarecum, interesul. Aşa că eram hotărâtă să îl cumpăr pentru că şi aşa nu mai văzusem un film demult. Când Alina a auzit asta, mi-a zis că sunt nebună să dau atâţia bani pe un film când îl pot lua de pe ODC gratis şi nici nu durează mult. Mi-a zis că mai bine îmi cumpăr o carte cu banii ăştia, pentru că intotdeuna e mai bună o carte decât un film. Aşadar, am trecut pe la raful de cărţi de una mi-am ales una şi în drum am luat şi un DVD gol pe care să pot copia filmul. Şi uite aşa am devenit,din nou, o infractoare.
După aia am avut câteva mustrări de conştiinţă, gândindu-mă că dacă din ce în ce mai multă lume procedează la fel cum am făcut eu, în curând nu vor mai exista filme sau vor fi de proastă calitate pentru că actorii şi producători nu îşi vor mai da interesul. Am avut nişte discuţii pe tema asta şi cu câţiva prieteni. Ei spuneau că nu are cum să moară industria asta a filmului pentru că am downloadat eu un film, că oricum cei ce fac filme au foarte mulţi bani şi că mai bine să le cumpere cei care îşi pot permite. Noi abia avem bani să ne cumpărăm toate cărţile pentru facultate şi ,în consecinţă, să nu mai dăm banii şi pe filme pentru că e de ajuns că plătim internetul. Mi-au mai zis că ,oricum producătorii au şi ale surse din care scot foarte mult profit şi nu va conta foarte mult dacă nu vor vinde DVD-urile. O prietenă a mai zis că atâta timp cât cineva a cumpărat un produs poate face ce vrea cu el şi îl poate da cui vrea. Am contrazis-o dar nu am ştiut ce argumente să îl dau.
Cred că , în mare parte, asta e mentalitatea majorităţii celor care copiază muzică, filme şi altele, de pe internet. Găsim scuze pentru faptele noastre sau le împrumutăm de la alţii pentru a ne împăca cu noi înşine. Cu toate că ştim că nu e bine vrem ca justificările să ne îndreptăţească.

Internetul, drepturile de autor şi piraţii

Internetul este una dintre cele mai utilizate surse de informare şi comunicare din zilele noastre. De la copii de 6-7 ani (poate şi mai puţin) până la oamenii trecuţi de vârsta a treia au început să folosească din ce în ce mai des internetul.
Apariţia sa a avut loc în anul 1959 când John Mccarthy, profesor la Universitatea Stanford, a găsit "soluţia de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului)". (Contribuitorii Wikipedia, 16 februarie 2010)
De atunci , acesta a trecut prin mai multe schimbări esenţiale în dezvoltarea sa, una dintre ele este cea din anul 1993 când a apărut browserul "Mosaic”, bazat pe o interfaţă grafică (Windows) şi s-a înregistrat o creştere explozivă a numărului serverelor web. (Contribuitorii Wikipedia, 16 februarie 2010)
Astăzi, internetul este mai mult decât un moft, el este o necesitate.
Odată cu acesta a luat amploare problema încălcării drepturilor de autor şi apariţia piraţilor.
Au apărut o mulţime de site-uri care pun la dispoziţia utilizatorilor diverse materiale gratis, fără acordul autorilor acestora. Ceea ce este mai rău e că nimeni nu îi pedepseşte, iar ele continuă să aibă din ce în ce mai mulţi vizitatori. Datorită acestui fapt unii copiază muzică, filme, referate, etc., inconştient, crezând că ceea ce fac este absolut normal.
Am văzut că la un moment dat era difuzat la televizor un spot publicitar care informa despre infracţiunea pe care o comit cei care practică acest lucru. Dar se pare că nu a impresionat pe nimeni, cel puţin eu nu am auzit pe nimeni să înceteze descărcarea de pe internet sau să îşi pună problema că ar putea fi arestaţi ori lua vreo amendă.
Am observat că şi artiştii s-au cam resemnat şi nu îşi mai pun multe speranţe în vânzarea de materiale, ci mai mult pe apariţii la televizor sau la evenimente. Unii chiar pun pe propriul site materiale ce pot fi descărcate gratis. Măcar aşa vor avea mai multe vizualizări şi lumea va mai afla şi câte ceva despre proiectele lor.
În ceea ce priveşte drepturile de autor, cred că treaba stă puţin altfel pentru că există o lege şi este şi aplicată. Adică, dacă cineva observă că munca sa apare sub numele altei persoane poate intenta o acţiune în justiţie, iar de aici este treaba avocaţilor şi judecătorilor. Cel care este plagiat poate, astfel, obţine despăgubiri şi îi pot fi recunoscute drepturile.
În concluzie, nu cred lucrurile se vor schimba, ci mai degrabă lumea se va obişnui şi mai mult cu aceste practice, iar artiştii se vor axa pe alte surse de venit decât cele din vânzările materialelor.


Bibliografie:

Contribuitorii Wikipedia, 16 februarie 2010, Internet, Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Internet&oldid=3669222

Introducere

Mă numesc Iulia, am 19 ani şi sunt studentă la Facultatea de Sociologie şi Asistenţa Socială din cadrul Universităţii Bucureşti.
Acest blog reprezintă un proiect la cursul de Comunicare şi Redactare. Aici voi posta texte pe tema Internetul, drepturile de autor si piratii. Voi căuta mai multe informaţii despre acesta tema, astfel incât, argumetările şi opiniile mele să fie cât mai pertinente şi, bineînteles, să pot lua o notă mare.
Sper să fac o treabă bună pentru cititorii interesaţi de munca mea şi de modul de desfaşurare a unui proiect la Comunicare si Redactare.